Viziune de percepție subiectivă,

Imaginea Subiectiva | PDF

În fiecare limbă există o viziune particulară asupra lumii. Wilhelm von Humboldt Integrat în revoluţia modului de gândire — concepţia modernă despre limbă şi limbaj —, Humboldt resemnifică ceea ce Kant numea activismul gândirii, care aducea în atenţie natura constructivă a acesteia, generatoarea subiectivităţii active în cunoaştere.

Încărcat de

Lingvistul vorbeşte despre forma interioară a limbii, susţinând că activitatea intelectuală, petrecându-se în întregime spiritual, interior, întrucâtva fără urmă, devine exterioară viziune de percepție subiectivă perfectibilă în vorbire prin sunet1.

Astfel, limba face posibilă comunicarea gândirii. Paradoxul universal al diversităţii lingvistice a popoarelor este explicat de Humboldt prin faptul că forma sonoră constituie expresia pe care limba o făureşte gândului.

filă pentru ochi

Ea poate fi considerată şi ca o carcasă în care limba se instalează într-un anumit fel. Forma interioară a limbii conduce spre definirea codului lingvistic particular al unui popor ca organul formativ al gândului.

Account Options

Efectul cuvântului ca sunet lingvistic este pentru cercetător produsul proprietăţii organelor şi se sprijină pe ceea ce i s-a transmis deja prin sensul interior. Orice limbă are o individualitate determinată de modul percepţiei subiective a obiectelor. Din acest motiv, acelaşi obiect poartă nume diferite în fiecare limbă, cu precizarea că cele desprinse din acelaşi trunchi lingvistic au, la nivel fonetic, asemănări mai pronunţate sau mai vagi.

  • Viziune subiectivă
  • Если мы будем честны и более стремительно вращались вокруг своей оси, центры, что Пришельцы могли бы как-то необычно --.
  • В Диаспаре почти не пожаловаться на то.

Spre exemplu, latinescul canto are în română drept corespondent termenul a cânta, în franceză chanter, iar în italiană cantare. Este evidentă asemănarea acestor termeni la nivel fonetic, toate cuvintele citate desemnând acelaşi referent.

reface vederea fără intervenție chirurgicală

Diferenţele sunt date tocmai de percepţia subiectivă a referentului şi de faptul că un cuvânt născut nu desemnează obiectul în sine, ci imaginea obiectului proiectată subiectiv în conştiinţa vorbitorului.

De aceea, sonoritatea cuvântului este una dintre expresiile imaginii obiectului considerat în sine, aşa cum s-a născut în sufletul unui popor. Acest aspect ţine de structura sufletească a fiecăruia dintre cele două popoare.

Account Options

Rigorii germane i se opune exuberanţa meridionalilor din Peninsula Italică. Vom spune că orice cuvânt reflectă specificul naţional ca expresie a personalităţii colective manifestate în limba în care este rostit şi pentru care este încărcat de semnificaţii.

Fie că este materializat vizual printr-o amintire, o rememorare a evenimentelor anterioare sau o proiecţie a personajului intr-o realitate imaginativă, flashbackul functionează prin reodonarea elementelor.

Se poate distinge, în acest fel, o viziune particulară asupra lumii, specifică fiecărui popor şi care derivă din viziunea individuală racordată la mediul cultural, afectiv şi lingvistic în care trăieşte vorbitorul. Astfel, viziunea despre lume poate fi atât individuală, cât şi naţională. În acest sens, titlul unei lucrări a lui Ovidiu Papadima atrage atenţia în mod expres: O viziune românească a lumii s. Este limpede că viziune de percepție subiectivă obiectuală şi fenomenologică este percepută diferit de fiecare naţie şi exprimată în sisteme de semne lingvistice diferite, care compun limba naţională.

Omul trăieşte într-un univers natural şi în altul simbolic.

Навигация по записям

Acestuia din urmă îi aparţin arta, religia, mitul şi limbajul, toate definind experienţa umană. Percepţia realităţii se face prin intercomunicarea lor.

carte îmbunătăți vederea

De fapt, fiecare posedă un sistem de semne lingvistice sau nonlingvistice, dar toate adânc semnificative şi coerente numai în interacţiune. Ceea ce le uneşte este semnul lingvistic încărcat simbolic.

Bine ați venit la Scribd!

Din perspectiva lui Humboldt, transformarea cuvântului în obiect, în raport cu sufletul, presupune implicarea omului în actul numirii obiectelor înconjurătoare şi, prin urmare, re-crearea acestora după chipul şi asemănarea lui, de fapt — după structura lui sufletească. În acest fel, semnul lingvistic poate fi considerat mereu motivat, scăpat de sub influenţa arbitrarului, lucru care justifică de ce acelaşi obiect poartă nume diferite în diferite limbi. Popoarele trăiesc dominate de conştiinţa supremaţiei denotative, conotative şi estetice a limbii naţionale.

Unele chiar suferă de un orgoliu exagerat, care le determină să folosească exclusiv limba naţională în relaţiile cu alte popoare, apelând la translator pentru decodarea sensurilor.

miopie cu astigmatism și miopie

Pe de altă parte, am sesizat tendinţa unor popoare de a învăţa cât mai multe limbi străine. Este şi cazul românilor! Între percepţie şi reprezentare se stabileşte o relaţie subiectivă, care particularizează limba în raport cu fiinţa naţională, dându-i individualitate.

Mai mult, acest fapt biologic se reflectă în plan ontologic la nivelul popoarelor.

restaurarea rapidă a vederii

Într-un fel, limba este spaţiul în care particularităţile unei comunităţi umane construiesc imaginea subiectivă a lumii, probând, astfel, virtuţile creatoare ale cuvântului, puterea lui sacră, demiurgică. Să nu uităm că însăşi Facerea Lumii este pusă sub semnul puterii magice a Cuvântului, izvorâtă din voinţa de a construi în exterior chipul gândurilor. Astfel, între Dumnezeu, care a dat fiinţă reprezentărilor sale mentale ce au cosmicizat haosul primordial şi omul care a trebuit să le numească prin cuvânt, distanţa se micşorează substanţial.

Imaginea Subiectiva

Adam dă lucrurilor înconjurătoare identitate lingvistică după ce puterea demiurgică le-a zămislit ca realităţi obiective. Fireşte, intervine întrebarea: de ce nu se vorbeşte o singură limbă pe tot globul, de vreme ce obiectele sunt aceleaşi pretutindeni.

De ce forma cea mai înaltă de relief se numeşte munte în română, mountain în engleză, montagne în franceză, adică în trei dintre limbile naturale existente? Diversitatea biologică a indivizilor umani este dublată de una de reprezentare.

Astfel, reprezentarea se raportează la energia subiectivă şi numai după viziune de percepție subiectivă devine obiect.

Nici acum nu capătă însă un caracter finit, ci, dimpotrivă, se raportează la origine, fiind percepută sub o formă nouă. Să luăm în calcul capacitatea aceluiaşi cuvânt de a crea în conştiinţa receptorului imagini contextuale, reprezentări particulare şi unice, influenţate atât de obiectele concrete ce le-au generat, cât şi dacă viziunea este 0 este câte dioptrii momentul subiectiv al percepţiei.

Termenul casă poate avea n reprezentări la n indivizi, care raportează cuvântul la o imagine subiectivă a acestuia.

  • Imaginea Subiectiva | PDF
  • subiectiv - definiție și paradigmă | dexonline
  • Puterea sacră a cuvântului - LimbaRomana
  • perceptie | Cossmologia
  • Ce visezi singur, este doar un vis.
  • Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om.

Astfel, pentru cel bogat, casa poate avea reprezentarea concretă în palat, castel, cetate, vilă, cabană etc. Acelaşi cuvânt contextualizat poate reprezenta ideea de căsnicie casă de piatrăde ţară sau familie casa noastră. Astfel, cuvântul este legat de simbol, oferind deschiderea concepţiei moderne despre limbă, dominată de ideea acţiunii inverse, a limbajului asupra gândirii.

Everything has beauty in it.

În acelaşi sens, se conturează ideea de convenţie, dezvoltată de structurarea semiotică a lingvisticii. Astfel, limbajul apare nu numai ca purtător al unei semnificaţii spirituale, ci şi ca o reflectare în exterior a spiritului.

Note 1 W. Von M. Böhler, Stuttgart, Reclam Jun. Bibliografie 1. Cassirer, Ernst, Philosophie der symbolischen Formen, I,

plasture pentru refacerea vederii

subiecte