Viziunea pare să sară

viziunea pare să sară

viziunea pare să sară

Enache ugal. De multe viziunea pare să sară, căutarea Celuilalt a reprezentat doar concretizarea curiozității, a nevoii de senzațional, de fabulos sau de apreciere a diferențelor, care ajung să-l definească în raport cu Privitorul. Situația aceasta era cu atât mai evidentă cu cât și diferențele culturale s-au adâncit pe fondul necunoașterii specificității de natură etnică, precum și al gustului timpului pentru astfel de aspecte.

Creionarea formelor de manifestare a raportului identitatealteritate este o modalitate de analiză istorică, pe care o considerăm utilă și în înțelegerea însemnărilor călătorilor străini referitoare la unele detalii legate de mentalul religios al societății românești premoderne din spațiul extracarpatic. Definită ca ziua liturgică pe care Biserica a închinat-o persoanelor sfinte și faptelor importante din istoria creștinismului, sărbătoarea religioasă a avut și semnificația unei lecții de religie, în care se învățau și se repetau noțiuni legate de istoria Bisericii și de rânduiala vieții creștine, dar se exersau și conduitele moral-religioase.

În același timp, sărbătoarea a căpătat și un rol social, având forța de a mobiliza comunitatea și de a întări coeziunea dintre membrii săi. Pentru un privitor străin, înțelesurile acestei zile nu i se pot dezvălui cu ușurință, de aceea exterioritatea ei a reținut mai mult atenția acestuia, mai ales că sărbătoarea a devenit un bun prilej pentru afișarea puterii politice și a deosebirilor sociale.

Așadar, celebrarea de către români a zilelor importante din calendarul creștin-ortodox a fost prezentată de către călătorii străini prin prisma trăsăturilor etnice, a raporturilor social-politice, dar și a conduitei și conștiinței creștine. Referirile la atmosfera și ritualul desfășurărilor marilor sărbători creștine nu s-au diferențiat prea mult între ele, posibil mai degrabă datorită importanței acordată de români respectării ceremonialului religios, decât imaginilor clișeu prezente în scrierile călătorilor străini.

În continuare, vom prezenta viziunea călătorilor străini referitoare la trăirea sărbătorii religioase de către români, încercând, în același timp, și o sumară interpretare a acesteia. Sărbătorile religioase ale românilor din acel timp istoric au fost destul de multe, dacă ne raportăm la numărul sfinților patroni ai lăcașurilor de cult, ori la onomastica menționată în actele judiciare încheiate, precum și la notițele călătorilor străini 1.

Dintre acestea, doar prăznuirile însoțite de obiceiuri bisericești și practici socialreligioase desfășurate în prezența unui public numeros au fost menționate de către aceștia. Sărbătorile religioase au avut în viața românilor și un rol social, amănunt reliefat, din vindecați și restabiliți vederea în mod prea puțin detaliat, de călătorii străini.

viziunea pare să sară

De asemenea, aceste zile au devenit și repere temporale, în funcție de care se desfășura viața productivă, se fixau termene de judecată sau de plată a obligațiilor financiare, de achitare a datoriilor ori a împrumuturilor contractate. Să amintim doar relatarea lui Anton Maria del Chiaro, 2 4. Implicit, sărbătorile marcau și oprirea activităților productive, moment care coincidea cu începutul slujbei religioase, la desfășurarea căreia era chemată comunitatea, și care era anunțat de biserică prin tragerea clopotului clopotul cel mare era folosit la marile sărbători, așa cum a consemnat Paul amigdalită și vedere Alep 6 și baterea toacei de două ori mai mult în ziua Paștelui, după menționarea lui Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel 7.

  1. Sara Pe Deal - Mihai Eminescu - Tema Si Viziunea Despre Lume | PDF
  2. Participanta României la Little Miss World | Digi24
  3. SusțineriViziunea unui guvern mondial poate deveni realitate?
  4. Distanta pentru vederea normala

Călătorii străini au fost interesați și de desfășurarea evenimentelor publice, organizate cu prilejul sărbătorilor religioase procesiuni, târguri și iarmaroace 8 etc. Petru Bogdan Baksic a relatat că, în cinstea zilei Sfântului Ilie 20 iulie se organiza bâlciul cel mare, care putea ține chiar o lună 9.

De Rusalii, la Suceava, atunci când se cinstea și Sfântul Ioan Cel NouNiccolo Barsi a notat că sărbătoarea a ținut 8 zile, fiind ținut și un iarmaroc în care se desfășurau activități distractive și comercialedar și un praznic. Asemenea activități puteau contribui la formarea sentimentului de apartenență comunitară, la dezvoltarea a ceea ce va numi recent localism.

Participanta României la Little Miss World

Desigur, au existat și menționări, care, plecând de la aceste semnificații ale sărbătorii religioase au prezentat o imagine prea puțin evlavioasă sau deloc onorantă a modului de a o celebra. Reținem că aceste menționări proveneau îndeosebi de la cei formați în mediul catolic și cel protestant, mult mai auster.

Același obicei de a petrece în ospețe zilele de sărbătoare a fost prezent și în familiile domnești și boierești, deși accentul cădea pe elementele ritualice cu conotație socială. Un exemplu era oferit de consumarea vinului, moment care a determinat respectarea anumitor coduri sociale, alături de săvârșirea de gesturi religioase. Un alt aspect despre care au relatat călătorii străini a fost reprezentat de cadrul special pregătit viziunea pare să sară celebrarea acestor zile, devenit asemeni unui spectacol.

De obicei, în asemenea momente se adunau, în așteptarea actelor de milostenie și nevoiașii, călugării și cerșetorii.

viziunea pare să sară

La acest obicei al milosteniilor de sărbători au fost obligați să apeleze doi pelerini ruși, ieromonahi din Novgorod — Severski, Macarie și Silvestru, care, îndreptându-se spre Locurile Sfinte au trecut prin Moldova în anul La Ismail, ei au fost opriți de turci pentru neplata taxei de trecere.

Un alt aspect la care au făcut referire mai ales diplomații, misionarii și reprezentanții altor confesiuni era legat de obiceiurile românilor practicate în timpul celebrării marilor zile creștine, interpretate deseori ca superstiții sau dovezi de ignoranță în domeniul creștinismului.

Arancha Santiago - Como te digo (Videoclip Oficial)

Asupra acestui aspect am făcut deja referire și vom continua să o facem și mai departe. Conform imaginilor prezentate de acești călători, a existat un tipar al desfășurării marilor sărbători, pe care încercăm să-l redăm mai jos.

Marile sărbători încep cu o zi înainte ajunul sărbătorii și se pot prelungi și după zilele închinate celebrării lor, în viziunea pare să sară de semnificația pe care acestea o au în viața creștină. Ajunul unei sărbători a fost viziunea pare să sară atât de bine cinstit de Biserică, precum sărbătoarea însăși, fapt ce poate fi exemplificat cu descrierile lui Paul de Alep.

Pe un tetrapod, în mijlocul bisericii era așezată 5 7. Ea era sărutată de ierarh în timpul slujbei, apoi i se vor închina, pe rând, și mirenii. Interesul călătorilor străini a fost reținut cel mai mult de Bobotează, de aceea vom insista și noi mai mult asupra ei. De regulă, ceremonialul se desfășura în curtea bisericii, viziunea pare să sară urmat de o procesiune impozantă.

La terminarea ceremoniei au fost stropiți cu 6 8. O altă descriere a fost făcută de Marco Bandini, insistând asupra butaforiei, impresionantă prin splendoarea ei. Chiar dacă nu a fost însoțită de o procesiune publică, celebrarea Sfântului Nicolae nu a fost lipsită de importanța de care s-a bucurat prăznuirea Bobotezei, după cum se desprinde din relatările lui Paul de Alep După descărcarea armelor, domnul şi mitropolitul se reîntorc la locurile lor, iar dregătorii, după rangul lor, merg 7 9.

Acest obicei este respectat timp de 40 de zile de către toți grecii din Orient.

viziunea pare să sară

Un astfel de ospăț, amintit de Paul de Alep a fost organizat de Matei Basarab și în ajunul Sfântului Ignatie, dinaintea sărbătorii Crăciunului Praznicul unui sfânt celebrat în biserică se continua cu sfințirea bucatelor aduse de mireni și împărțirea lor celor prezenți la slujbă În același spirit a prezentat și alte practici religioase, pe care, firesc, le-a interpretat ca superstiții.

Iar celălalt răspunde Adevărat a înviat!

Bine ați venit la Scribd!

În general, ceremonialul respecta tiparul creștin-ortodox, deși existau și mici deosebiri, considerate obiceiuri locale. Tot subsumată problemei reprezentate de particularizarea ritualului poate fi procesiunea legată de purtarea crucii de Bobotează, continuată fiind cu sfințirea apelor simbolizată prin râul din apropiere realizată prin scufundarea crucii în apă 35după care urma botezul bebelușilor în apa înghețată De La Croix i-a considerat orfani, cărora, în urma botezării lor, domnul le-a dat veșminte și bani El săruta icoanele şi le dădea viziunea pare să sară.

Ei plecau, dar veneau alții şi aceasta a ținut de seara până dimineața. Deseori, obiceiurile respectate la zile de mare sărbătoare au avut o semnificație mai mult socială decât religioasă.

Confirmați

Despre un astfel de obicei a relatat De La Croix, pe care l-a considerat a fi specific Sărbătorii Bobotezei dar și de Paște. Un alt obicei a fost ținut în ajunul sărbătorii Anului Nou, după relatarea lui Paul de Alep. Atunci, toți boierii țării, ispravnicii, pârcălabii sau subașii şi toți dregătorii Divanului erau invitați să ospăteze cu domnul și să depună, înainte de a pleca, insignele dregătoriilor lor.

subiecte